Acasa >> Despre OAR >> Istoric

istoric

Arhitectura din vestul Romaniei in context european

1). Timisoara, spirit al unei avangarde

 Principalele perioade de arhitectura romaneasca a ultimului secol cunoscute si studiate de cercetatorii romani si straini sunt cea legata de personalitatea arhitectului Ion Mincu, arhitectura neoromaneasca si mai ales cea cubista – interbelica. Volumul dedicat stilului national de catre Carmen Popescu sau „Romanian MODERNISM – The architecture of Bucharest 1920-1940” de L. Machedon si E. Scoffham aparut la MIT Press 1999 sunt referintele cele mai importante. Arhitectura romaneasca in ansamblul ei este reliefata recent de expozitia si volumul ”Romania Architectural Moments from the Nineteenth Century to the present” – Viena 2007. Arhitectura din ultimii ani din Romania a fost prezentata in cadrul Bienalelor de la Venetia sau a altor expozitii – Salonic, Istambul, Leipzig, Budapesta, Viena, etc.

Mai putin cunoscut, dar considerat polul cel mai important diferit de Bucuresti pentru arhitectura romaneasca contemporana, este cel reprezentat de „Scoala de Arhitectura de la Timisoara”. Multitudinea de nominalizari si premii ale realizarilor arhitectilor timisoreni confirma acest statut.

Oras tipic de margine, cu o traditie militar– inginereasca si comerciala, Timisoara apartine familiei oraselor central europene (intre 1718 si 1918, un oras important din cadrul Imperiului Austro-Ungar). Caracterul sau multicultural, multiconfesional, multietnic si situarea strategica la nivel geografic au fost premise importante ce au generat pentru Timisoara caracterul de oras de avangarda din mai multe puncte de vedere: al cercetarii stiintifice si al noilor tehnologii, al artelor si al mentalitatilor. Inainte de 1989, Timisoara era un spatiu de avangarda artistica la scara Romaniei; sunt de amintit: cel mai titrat grup rock din anii ‘60 – ‘80 – PHOENIX, printre cei mai elocventi instrumentisti si compozitori de muzica de jazz – Petru Oschanitsky si Paul Weiner, grupul de scriitori din jurul lui Sorin Titel si grupul de scriitori germani din cadrul ACTIONS GRUPPE BANAT (W. Totok, R. Wagner, G. Ortinau) de care se apropie si Hertha Müller (premiul Nobel pentru literatura pe 2009), artistii plastici Roman Cotosman, Diet Sayler, Paul Neagu (personalitati recunoscute pe plan international) si nu in ultimul rand grupul 111 devenit Sigma – grup interdisciplinar al artistilor Stefan Berthalan, Constantin Flondor si Doru Tulcan, influentati de personalitati marcante precum Eduard Pamfil, grup care a marcat generatii intregi de artisti si arhtiecti.

Daca adaugam la aceasta enumerare personalitati singulare precum Livius Ciocarlie in domeniul literelor sau B. Marianov, V. Gaga sau mai ales Petru Jecza in lumea sculpturii, intregim un tablou succint din care arhitecti de valoare nu au lipsit.

Daca in anii ‘60 – ’70, tinerii arhitecti Hans Fackelmann, Sorin Gavra, Haralambie Cocheci, Gh. Garleanu, R. Grumeza, Cristea Milos, Stefan Iojica, urmati de Vasile Oprisan, N. Dancu, I. Stern se inscriu in tiparele vremii – (stilul international, „late modern”) – (anul trecut s-au aniversat 30 de ani de la trecerea in nefiinta a unuia dintre cei mai importanti arhitecti romani din vestul tarii – Hans Fackelmann, prilej pentru o expozitie in cadrul Anualei de Arhtiectura), mai tarziu in anii ’80, mai tinerii Serban Sturdza, Mihai Botescu, Radu Radoslav, etc., se apropie de timpurile post-moderne, se intorc catre traditie, cauta noi metamorfoze. Acestui „strat” i se adauga la inceputul anilor ’80 o noua generatie, aderand partial la curentul postmodern (V. Gaivoronschi, Ioan Andreescu, A. Ionasiu) in acelasi timp redescoperind modernitatea, se structureaza ca grup de studii, participand la concursuri internationale, simpozioane; alaturi de proiecte si realizari efectuate in cadrul organizat „socialist” al Institutului de Proiectare IPROTIM, apare un discurs critic, o dezbatere diferita, ce avea sa continue dupa 1989 (in viata profesionala, in cadrul Facultatii de Arhitectura, in cadrul revistei De Arhitectura).

2). După 20 de ani

 Atât în cadrul Pavilionului României la Bienala de la Veneţia din 1991 cât şi mai ales la cea din 1996, preocuparea pentru noua temă a spaţiului eclezial ortodox avea să scoată în evidenţă opţiuni foarte diferite, de la soluţii ce reiau întocmai modelele tradiţionale la soluţii ce doresc o reinterpretare/inovare timidă a tradiţiei.

Expoziţia „Forgotten balance  1991 – Timişoara - 1996” a reprezentat momentul de expunere majoră a arhitecturii timişorene pe plan european, în cadrul Bienalei de la Venţia 1996, inclusiv a Facultăţii de Arhitectură şi a lucrărilor studenţilor; seria de lucrări deja realizate, destinate unor programe diverse în prima jumătate a anilor ’90 au fost considerate la acea vreme ca aparţinând unui demers tipic regionalismului critic. Ultimele două generaţii amintite anterior sunt într-un dialog echilibrat, de unde şi titlul expoziţiei; lucrările sunt destul de diverse ca orientare; între acestea, la doi poli, se situează pe de o parte Extinderea orfelinatului „Sf. Maria Hilfe” a colectivului coordonat de Şerban Sturdza – Premiul naţional în 1994 şi Piaţa Badea Cârţan, proiect de regenerare al unui spaţiu public din cartierul istoric Fabic, acoperit cu membrană tensilă, al grupului I. Andreescu, V. Gaivoronschi şi A. Ionaşiu – Premiu Naţional în 1996 şi premiul European pentru Construcţii din Oţel în 1997 (ECCS).

O personalitate distinctă şi distinsă în cadrul echipei Ş. Sturdza, arhitectul Radu Mihăilescu, prezent cu lucrări şi în cadrul expoziţiei mai sus amintite, realizează în 1999 una dintre lucrările cele mai cunoscute ale arhitecturii contemporane timişorene – Casa Herczeg – Premiul Naţional în 2000, nominalizată de Uniunea Arhitecţiilor din România pentru Premiul European Mies Van der Rohe, un exemplu de arhitectură senzitivă, un parcurs de tip promenadă arhitecturală complexă, un exemplu de subtilitate şi modestie a prezenţei şi reprezentării, în contrast cu bogăţia atmosferei locuirii.

Amenajarea unui spaţiu existent ca agenţie comercială şi de relaţii cu publicul (V. Gaivoronschi şi I. Andreescu) a generat un spaţiu clar/obscur în care miezul luminos, ritmat şi tactil datorită sculpturilor integrate amintesc de tema tăcerii cristalului (tme muzicală a spaţiului fiind Christal Silence – Chick Corea şi Gary Bourton, 1972) – lucrare premiată pe plan naţional în 1999.

Realizarea mai multor rezidenţe sunt prilej pentru teme şi arhitecturi diverse, de recuperarea şi reinterpretare unor matrici tradiţionale sau de abordare modernă a locuirii. Casa Tudor (G. Trâmbiţaş şi R. Szorad) obţine la rândul ei o nominalizare naţională în 2000. Casa din zona Căii Martirilor în Timişoara (V. Gaivoronschi) este premiată pe plan naţional, în 2003. Unele dintre acestea apar în expoziţii şi cataloage internaţionale (Salonic, Istambul, Viena).

Restaurările şi refuncţionalizările de clădiri monument definesc o temă de interes; Muzeul de Artă şi casa Artelor (Ş.Sturdza) sunt două dintre cele mai importante la care se adaugă mici intervenţii sau recent premiata lucrare a arh. M. Botescu, restaurarea imobilului de pe str. Palanca din Timişoara.

Lucrările mai ample au apărut mai ales începând din anul 2000; amintim hotelurile Reghina Blue (I. Andreescu şi D. Munteanu), ansamblu organizat în jurul unei grădini orientale, Savoy (V. Gaivoronschi, M. Hârţa), refuncţionalizarea şi adăugire a unui imobil interbelic timişorean, clădirea de birouri Societé Generale (R. Radoslav, L. Bojic), o clădire semnal în zona de graniţă a campusului studenţesc, marele IULIUS MALL, recent dublat ca şi capacitate (R. Mihăilescu), un exemplu atipic , labirintic, de organizare, o arhitectură „relief” ce ne aminteşte un pic de James Stirling.

Aş aminti aici două realizări în domeniul birourilor cu o preocupare pentru sustenabilitate şi „energy saving” respectiv birourile CFR Marfă, cu atrium şi ventilare naturală şi cu faţadă parţial double glasing (I. Andreescu şi D. Munteanu), selectionata in cadrul WAF Barcelona 2010, şi ansamblul City Business Centre, prilej de regenerare urbană în imediata vecinătate a centrului istoric, un exemplu de edificare la scara zonei, un relief stratificat al teraselor înverzite, o organizare de-a lungul unei galerii pietonale în care fiecare clădire devine dispozitiv activ datorită sistemului de faţadă dublă şi sistemului BMS şi de instalaţii performant – premiul de excelenţă al filialei regionale a O.A.R., nominalizare OAR pentru premiul european pentru arhitectură Mies Van der Rohe (Vlad Gaivoronschi şi Dan Munteanu), Premiul Green Building of the Year 2010 oferit de RoGBC si selectie in cadrul WAF Barcelona 2010.

3). Tânara generaţie de arhitecţi

Dacă în rândul coautorilor sau colaboratorilor la realizările enumerate mai sus fac parte şi tineri arhitecţi, absolvenţi după 1996 ai Facultăţii de Arhitectură din Timişoara, în ceea ce urmează vom trece în revistă cele mai notabile realizări ale unora dintre tineri ca arhitecţi cu drept de practică, etc. Dintre aceştia merită amintiţi:

- Marius Miclăuş şi Beatrice Lucaci, autori al unor amenajări interioare şi exterioare – Birou notarial – Premiu naţional Arhtiext şi Premiul Bianual în 1999, Terasa Cofetăriei Zanoni, nominalizată naţional în 2000, locuinţe – TG House – nominalizată în 2007 de filiala regională a OAR, clădire mică pentru birouri sau lucrarea majoră, câştigată în urma unui concurs naţional – extinderea spitalului Carol Davilla în Bucureşti – Premiul pentru arhitectură pe 2009 al filialei regionale a OAR. La această enumerare trebuie adăugată reamenajarea Bastionului Cetăţii Timişoara, lucrare aflată în curs de executare, de asemenea câştigată în urma unui concurs naţional;

- Cristian Boltres, realizator a multor amenajări interioare, mare iubitor al materialului ceramic, se afirmă în ultima vreme cu lucrări precum mica clădire a reprezentanţei băncii Sao Paolo Bank în Timişoara, premiu pentru arhitectură al Filialei OAR Timiş în 2006 sau reamenajarea clădirii din anii ’60 a INFOTIM;

- Bogdan Demetrescu, autor al clubului SEVEN GATES de pe malul Mureşului în Arad, premiată naţional de Arhitext în 2003, al amenajării interioare al clubului CAFÉ D’ARC devenit loc de întâlnire al tinerelor generaţii de studenţi şi arhitecţi, de asemenea premiată pe plan naţional – Bienala de Arhitectură Bucureşti 2002 şi 2007. Reabilitarea Pieţei Traian obţine de asemenea nominalizare pe plan naţional în 2007.

Ceea ce îi leagă pe aceşti absolvenţi de elită din primii ani (‘96, ’97, ‘98) ai facultăţii noastre este aplecarea către poezia materialului, nu întâmplător, la fel ca şi alţi arhitecţi mai maturi (Sturdza, etc.) colaborează cu designerul de top în Timişoara – Ivănescu Cotuna;

- Romeo Szorad se distinge cu amenajarea de interior a propriului apartament obţinând premiul special pentru design interior în anul 2000;

- Marius Hârţa şi Cristian Blidariu realizează Casa Q care obţine nominalizarea în cadrul Anualei de Arhitectură Timişoara 2007. Se remarcă opţiunea pentru o arhitectură „obiectivă”, curată şi sinceră;

- Codruţa Negrulescu, autoare a unor arhitecturi pline de simplitate şi sensibilitate, locuinţe unifamiliale – Casa Florea, Casa Tudosie care obţin premii ale filialei în 2005 şi 2008 şi premiul naţional al revistei Arhitext în anul 2009;

- Costin Şelariu, autor al unor locuinţe unifamiliale, una dintre ele nominalizată la Anuala de Arhitectură din anul 2005 a filialei regionale;

- Maja Baldea, Claudiu Toma şi Atilla Wenczel, pe scurt grupul „Parasitestudio”, mari iubitori ai noilor avangarde, încrezători în noile geometrii şi în forţa universului virtual de a modifica realitatea, se afirmă prin premii la concursuri şi mai ales prin diferitele amenajări interioare premiate la diferitele anuale locale 2008 şi 2009 şi nominalizaţi pe plan naţional – 2008.

Este de remarcat diferenţa ideologică dintre generaţiile de tineri. Dacă primii sunt senzitivi, atenţi la detalii, tehnologia şi materialitatea devenind teme de atmosferă şi expresivitate, influenţa noilor avangarde se regăseşte programatic la cei mai tineri (Parasitestudio). Un echilibru al opţiunilor opuse se regăseşte astfel şi la noile generaţii.

Recent, in 2010,  alaturi de Dong-Ping Wong, Oana Stanescu a obtinut Premiul 2 la concursul international de arhitectura pentru MARIBOR UCM GALLERY ! De asemenea, grupul de absolventi timisoreni compus din Oana Simionescu, Alex. Cosma, Iulia Fratila, Andreea Patroi si Alin Balaj au obtinut Premiul 1 si Premiul 3 la marele concurs ARHETIPURI, in 2010, avand ca tema de cecetare si creatie Spatiul Public.

O noua generatie mobila si imaginativa apare pe scena marii performante a arhitectilor timisoreni.